Tehnologia de control prin unde radio este o tehnologie apăruta în cadrul celui de-al doilea război mondial, odată cu undele radar. În anii ’50 amatorii și cunoscătorii acestei tehnologii au început sa folosească diverse jucării sau obiecte pentru propulsarea cu ajutorul unui dispozitiv de control radio.
Totuși, primele versiuni comerciale ale mașinilor cu telecomanda au apărut abia în anii ’60 și erau niște modele rudimentare, cu durata de viata a bateriei destul de limitata. În 1966 de exemplu o companie italiana numita Elettronica Giocattoli a produs prima mașină prin telecomanda, aceasta având numele de Ferrari 250LM. Imediat după aceasta au scos și modelul Ferrari P4. Imediat însa după ce italienii au scos acest model pe piața, mai multi producători independenți de jucării s-au sesizat și au preluat aceasta tehnologie, din UK pana în SUA și Japonia.
Au apărut diverse companii care au început sa producă mașinuțe cu telecomanda, companii americane ca Associated Electrics, Wencon sau Delta Systems sau companii japoneze ca Tamiya.
Tot în anii ’70 a avut loc și prima cursa mondiala a mașinuțelor cu telecomanda, mai precis la Geneva în 1979.
Începând cu 1980 aceasta industrie a evoluat și mașinuțele s-au diversificat în diverse mărimi și forme, cu o viata mult îmbunătățită a bateriei și s-a ajuns ca în ziua de azi sa fie și elicoptere cu telecomanda (atenție, elicoptere cu telecomanda, nu drone cu care sa poți filma) cu care puteai exersa și învăța cate puțin despre aerodinamica și cum se mișcă un elicopter în aer efectiv.
Și chiar dacă în 2014 robotii de jucărie sunt ceva mai populari decât mașinuțele sau elicopterele cu telecomanda, cu siguranța acestea nu au fost uitate și se găsesc în listele de Crăciun „furnizate” de copii. Din păcate însa e cam greu sa le folosești în marile orașe din cauza unui spațiu suficient de joaca cu aceste mașinuțe. Dar asta nu înseamnă ca nu sunt folosibile, pentru ca în weekendurile în care mergi la bunici, te poți distra la maxim cu aceste mașinuțe alături de alți prieteni.
