Acum copiii, inca de cand sunt foarte mici sunt dusi fie la cresa, la gradinita, sunt angajate bone care sa aiba grija de ei, insa generatia mea am crescut marea majoritate alaturi de bunici, la tara. Nu stiu daca as putea sa imi imaginez o alta modalitate de a-mi creste copilul, fata de felul in care am crescut si eu. Parintii mei fiind foarte ocupati cu serviciul, ne aduceau destul de des pe mine si fratii mei la tara la bunici unde ne petreceam aproape toate vacantele, atat cele de vara cat si cele de iarna. Iar cand trebuia sa incepem scoala abia asteptam sa revenim, mai ales iarna la bunici. Iarna este anotimpul preferat al caui copil si acest lucru nu ilpoate nega nimeni.
Pana si noi adultii abia asteptam zapada si de multe ori ne folosim de copiii nostri sau de nepoti sa ne comportam si noi la randul nostru ca niste copii, din dorinta de a ne aminti de vremurile in care ne jucam in zapada si cu zapada. Cand merg acum cu copiii mei la raioanele de incaltaminte copii iarna pentru a-i pregati pentru sezonul rece imi amintesc cum si parintii mei faceau acelasi lucru la randul lor cand eram noi mici. Fiacre dintre noi aveam gusturi diferite, ca si acum de altfel, iar mama noastra trebuia sa petreaca ore intregi in magazinele de incaltaminte copii pentru a ne gasi la fiecare ceva care sa fie pe palcul nostru. Pana nu am ajuns sa fiu eu in situatia ei,nu am realizat nisiodata cat de obositor era pentru ea.
Iar cand vacanta de iarna se apropia, ne inarmam cu toate cele necesare si abia asteptam s aplecam la bunici. Parbagajul masinii devenea neincapator pentru toate perechile de incaltaminte impermeabila, mingi, cateodata si cate o saniuta noua, geci, fulare si nenumarate schimburi de haine, deoarece indiferent cate haine am fi avut la bunici, niciodata nu erau schimburi suficiente cand era vorba de joaca in zapada. Cu toate ca am petrecut si vacantele de vara la bunici, iarna este cea pe care mereu mi-o voi aduce aminte cu mai multa bucurie. Si cu siguranta acest lucru se datoreaza si sarbatorilor de care mereu bunicii se ocupau sa iasa cat mai bine. Probabil ca fiecare copil considera ca bunica lui face cei mai buni cozonaci, sau cele mai bune cornulete, si mereu mancarea facuta de bunica este cea mai buna. Cu siguranta din cauza ca este facuta cu dragoste, iar dragostea bunicilor cu siguranta este una netarmuita, ca cea a parintilor, de altfel.
Copilaria este o perioada pe care mereu ne-o vom aduce aminte cu mult drag, iar parintii si bunici au o mare contributie la felul in care vor trece acesti ani. Sunt lucruri ce vor ramane mereu intiparite, lucruri pe care le vom povesti si noi la randul nostrum, peste ani, nepotilor nostri.
