A trecut si vara anului 2014, un pic parca prea repede. Nici nu am simtit ca a fost aici prin zona Bucurestiului, la cate ploi am avut. O vara asa ploioasa nu am mai avut de cand ma stiu. Extrem de multa ploaie, grindina, rafale si vant puternic. Aproape ca nu am apucat sa fac nici un drum. Din fericire insa am avut norocul unor doua-trei saptamani cu o vreme cat de cat decenta la finalul lui august si inceputul lui septembrie, asa ca am zis sa mergem putin prin Moldova sa vizitam. Dupa ce am aruncat o privire pe la crama de la Panciu si am pierdut putin vremea pe la Magura la Bacau, am zis sa mergem si pe la Vaslui si apoi mai departe catre Husi si granita.
Nu aveam pasapoartele facute, dar am zis ca macar sa ne apropiem de fratii nostrii moldoveni cat mai aproape posibil, pentru ca am vazut ca sunt cateva zone pe granita in care efectiv poti vedea Republica Moldova. Au fost si graniceri, care au fost cat de cat amabili si ne-au lasat sa facem niste poze, dar asta in niste articole viitoare.
Am mers ca de obicei cu Skoda noastra cea de toate zilele (o Fabia break din 2006) si am avut cat de cat drumuri bune pana la Bacau. Am zis sa nu mergem pe drumul normal de la Bacau pana la Iasi si apoi sa coboram pe Vaslui, ci sa mergem pe drumul direct dintre Bacau si Vaslui, drum pe care am fost avertizati ca o sa facem o investitie serioasa de piese Skoda pentru masina noastra daca mergem pe acolo. Am zis ca totusi sa aruncam o privire si sa mergem mai incet daca drumul e rau.
Problema nu e ca drumul era cu gropi, cat extrem de denivelat, ca aparent orice drum pe dealurile romanesti. Am urcat prin sate parca uitate de lume pe un drum unde abia vedeam cateva masini odata la cateva zeci de minute. Pustiu, de altfel. Mai jos aveti 2-3 poze cu drumul in cauza:
Prima parte a drumului parea a fi destul de buna, insa dupa 5 km drumul a fost din ce in ce mai rau si mai denivelat, am urcat la dealuri stramte si am coborat serpentine in zone in care dealul nu era suficient de lat pentru doua masini. La final insa am dat de un lac de acumulare frumusel in judetul Vaslui (din ce am vazut pe internet se numeste lacul Puscasi). Am ajuns intr-un final si la Vaslui, unde am dat de aglomeratie (surprinzatoare de altfel pentru Vaslui) si apoi ne-am continuat drumul mai departe spre Husi. Dar despre asta intr-o alta povestire.
Ce vroiam sa spun era ca multe drumuri de la noi din Romania, desi apar in harti ca drumuri nationale, nu sunt deloc de calitate si merg spre categoria de drumuri parasite. Bacau – Vaslui e unul dintre acestea si din ceea ce am auzit si cel dintre Roman si Vaslui e cam la fel de slab circulat. Niste prieteni mai glumeti ne-au recomandat drumul dintre Barlad si Galati, care aparent e destul de rau si slab circulat. N-am venit pe drumul respectiv, pentru ca Skoda mea cu siguranta ar fi necesitat niste imbunatatiri mecanice in urma unui astfel de drum, iar eu personal nu sunt plina de bani ca sa acoperi o cheltuiala mare cu masina.
Dar in viitor, cine stie…..
