Energia de care avem nevoie sa clipim din ochi, sa miscam degetele, sa respiram, precum si necesitatea de a respira, manca, dormi, toate acestea depind de o serie de instructiuni chimice importante, care au loc in organismul omului. Fiecare dintre aceste reactii chimice, care ne prezinta pe noi drept o minune a naturii, este conditionata de substante auxiliare numite enzime; enzimele accelereaza reactiile. Fiecare enzima are nevoie, la randul sau, de anumiti cofactori sau coenzime pentru a fi activa. Prin coenzime intelegem vitaminele sau substantele minerale.
Organismul nostru este compus in intregime din proteine, grasimi, hidrati de carbon, vitamine, substante minerale etc.
Reactiile chimice, accelerate de enzime si coenzime, vitamine si substante minerale, de obicei vizeaza diferite structuri chimice, transformand o molecula in alta sau deplasand atomii de hidrogen de la unele molecule la altele (in cadrul reactiilor de oxidare-reducere). Principalele vitamine care participia la aceste reactii, in calitate de coenzime sunt: biotina, vitamina B12, acidul folic, acidul nicotinic, pantotenatul, vitamina B6, riboflavina (vitamina B2) si tiamina. Reactiile de oxidare-reducere sunt importante pentru noi, deoarece au un rol esential in procesul de imbatranarire.
Oxidarea si reducerea
Daca ne-am descompune corpul in cele mai mici elemente componente, s-ar dovedi ca suntem o colectie mare de atomi. Fiecare organ, fiecare tesut, fiecare proteina, enzima sau celula este compusa din aceasta garnitura. Atomii corpului nostru se afla in stare de echilibru sau sunt electroneutrii; toti electronii lor sunt cuplati. Electronii sunt particulele cu sarcina negativa, care se rotesc in perechi in jurul nucleului sau centrului atomic, format din particule cu sarcina pozitiva sau fara sarcina, adica neutre. In mod normal, cantitatea particulelor pozitive din nucleu coincide cu numarul particulelor negative, care se rotesc pe orbite in jurul nucleului, atomul fiind in stare de echilibru electric. Totusi, daca toti atomii din organismul nostru ar fi in permanenta stare de echilibru electric, nu am putea trai. Viata noastra depinde de producerea energiei in urma miscarii electronilor si atomilor de la o molecula la alta. Astfel de reactii se numesc reactii de oxidare-reducere si au loc in fiecare celula, in structurile ei interne, mai simplu in mitocondrii (centralele electrice umane).
Denumirea de “redox” provine de la numele celor doua faze ale acestui tip de reactii: reducere (reduction) – procesul in urma caruia molecula obtine de la o alta molecula un electron si oxidare (oxidation) – procesul de pierdere sau cedare a altei molecule a unui electron. In urma procesului de oxidare, electronul cedat sau pierdut incalca echilibrul electric al moleculei si astfel transforma molecula in asa numitul radical liber. Odata aparut, radicalul liber devine foarte activ din punct de vedere chimic, incercand sa isi cupleze electronul liber cu unul dintre electronii altor molecule. Aparitia unui radical liber declanseaza un lant de reactii bio-chimice: atomul A ia un electron de la atomul B, B ia de la C, C ia de la D etc. Totul este in ordine atat timp cat reactiile in lant se fac sub control.
Radicalii liberi
Formarea radicalilor liberi, totusi, nu este intotdeauna spre binele nostru. Actiunea nociva a unor elemente chimice, a razelor solare, a ozonului, a fumului de tutun, a adaosurilor alimentare si a oxigenului se explica prin formarea radicalilor liberi, care accelereaza imbatranirea organismului si aparitia multor boli. Asta este doar una din teoriile pentru imbatranirea organismului, cealalta referindu-se la felul imperfect de copiere al celulelor, care realizand copie dupa copie pierde din informatie si implicit din calitate, organismul imbatranind in acest fel.
Tot mai mult se confirma insa supozitia ca distrugere tesuturilor de catre radicalii liberi este forta motrice a multor boli, incepand cu artrita si terminand cu cataracta, afectiunile sistemului cardiovascular sau cancerul.
Dupa cum s-a mentionat, radicalii liberi se formeaza in urma oxidarii moleculelor. Fiind lipsita de un electron din pereche de electroni, molecula (acum radical) devine extrem de activa si in tendinta de a isi completa echilibrul electric, rupe un electron de la o alta molecula. Acest proces poate distruge, vatama sau schimba molecula-jertfa. In mod frecvent radicalii liberi ataca ADN (acidul dezoxiribonuclei), care contine codul genetic al fiecarei celule si pastreaza informatia care ne permite sa existam. Violarea codului genetic, in cel mai bun caz face celula inutila pentru organism, iar in cel mai rau caz o transforma intr-o celula necontrolabila care poate deveni originea unei tumori canceroase.
Dupa cum se intampla deseori in viata, moneda aceasta are doua fete. Pe de o parte radicalii liberi actioneaza, evident, ca elemente distructive, iar pe de o alta parte este tot atat de evident faptul ca au o mare importanta pentru sanatate. Functionarea normala a sistemului imunitar depinde de radicalii liberi, care se elibereaza din celulele sangvine in timpul luptei lor cu virusii si bacteriile. Fara radicalii liberi, folosita ca arma, forta distrugatoare a luptatorilor imuni va fi nula si vom fi lipsiti de minima aparare in fata oricarei infectii.
O solutie pentru a reduce la minim actiunea nefavorabila a radicalilor liberi este data de vitaminele si substantele minerale corespunzatoare care in zona satisfacatoare ne vor apara celulele de distrugere.
Intrucat procesele de distrugere a celulelor au, de regula, caracter oxidant, vitaminele si mineralele, asupra carora este axata atentia cercetatorilor, se numesc antioxidanti.
Cantitatea informatiei care confirma proprietatile terapeutice, de protectie si prevenire ale vitaminelor-antioxidanti in cazul bolilor creste zilnic. Dar indiferent de rolul utilizarii vitaminelor in combaterea imbatranirii si maladiilor, numai vitaminele, singure, nu va pot proteja de consecintele unui mod nesanatos de viata.
